Michel Odent spune că „femeia are nevoie de un cocktail de hormoni pentru a aduce copilul pe lume„.
Adevăr! La naștere există un joc uimitor de hormoni, nivelul cărora se schimbă în proces.
„Pe cât de uimitor este acest joc de hormoni pe atât de puțin înțeles este el în lumea modernă a sarcinii și a nașterii„ (I.M. Gaskin).
Hormonii cheie în procesul nașterii, în stimularea „instinctului„* matern dar și în supraviețuirea nou-născutului sunt : oxitocina, adrenalina, prostaglandinele, endorfinele.
*Instictul matern Nu este aura magică care coboară asupra ta odată ce ai bebelușul pe piept și care te încarcă cu toate capacitățile pe care ar trebui să le aibă o mamă.
Instictul matern vine în pas cu experiența de părinte, cu timpul.
Prostaglandinele acționează asupra colului uterin astfel încât acesta se subțiază și se deschide până la 10 cm.
Oxitocina acționează asupra uterului care se contractă.
Oxitocina intervine și în primele secunde după ieșirea copilului din vagin. Nivelul oxitocinei crește brusc în sângele mamei dar și a bebelușului astfel încât aceștia „se îndrăgostesc„.
Știi acel moment de maximă excitare imediat după ce iese copilul pe care nu-l poți explica nici în o mie de cuvinte ? Asta este efectul oxitocinei.
Tot datorită oxitocinei, corpul femeii este capabil de a gestiona durerea nașterii. Fără acest hormon, durerea ar fi insuportabilă astfel încât corpul poate ceda.
Endorfinele acționează ca substanțe opiacee.
Endorfinele vor bloca recepția durerei, mai ales atunci când femeia se simte iubită, susținută și când nu îi este frică.
Adrenalina poate avea două efecte posibile la naștere, ambele foarte diferite.
„Nivelul înalt de adrenalină mărește ritmul cardiac și ne face mai puternici, mai rapizi astfel încât noi putem ori să zburăm ori să fugim„ (I.M. Gaskin).
Cu alte cuvinte, adrenalina poate inhiba sau să accelera brusc procesul nașterii.
O femeie în timpul nașterii nu este foarte diferită de orice alt mamifer. Nevoile noastre sunt aceleași : să ne simțim în intimitate și în siguranță când aducem copilul nostru pe lume. Acesta este un comportament instictiv evolutiv.
Creierul și corpul tău va detecta instinctiv orice „pericol„ și va crește nivelul de adrenalină în sângele tău ca să te poți proteja. Acest „pericol„ poate fi lumina albă de spital, un medic care vorbește urât, un control vaginal brutal, un străin.
În caz de „pericol„ corpul femeii ori va stopa procesul nașterii (dilatarea va progresa foarte încet) ori va accelera brusc (sunt multe cazuri documentate când colut uterin s-a deschis 5 cm doar într-o oră).
Înainte de naștere studiați efectul hormonilor și faceți astfel încât aceștia să lucreze pentru voi făcând un exercițiu de autocunoaștere :
ce va face nivelul de oxitocină să crească rapid? O îmbrățișare, un sărut, niște cuvinte calde, muzica preferată?
Ce va face nivelul de adrenalină să scadă ? O persoană de încredere alături?
Ce va face să te simți în siguranță?
Ce va face ca prostaglandinele să acționeze mai efectiv?
Notează aceste întrebări și răspunde la ele conștient, imaginânduți că ești în sala de naștere.
Datorită acestor tip de întrebări poți pregăti un cadru agreabil pentru nașterea ta.
Unul dintre secretele unei naștere pozitive este ca tu să te simți în siguranță și iubită.
De aceea un cadru securizant și plăcut te va ajuta în ziua nașterii tale.
Surse :
Michel Odent, „L'amour scientifié; les fondements biologiques de l'amour„ Miryadis 2014
Ina May Gaskin, „Guide du Childbirth„Vermilion London, 2008
Comments