Termenul „post-partum„ este destul de nou în Moldova.
Mulți nu cunosc ce este „post-partum„, mulți confundă acest termen cu „depresia post-natală„.
De asemenea, atunci când vorbim despre perioada post-natală, utilizăm mai mulți termeni, fără însă a cunoaște semnificația corectă a acestora.
În acest articol, clarificăm pe scurt fiecare termen : post-partum, depresia post-partum, baby-blues, burn-out, psihoza post-partum.
Atunci când spunem „post-partum„, ne referim la PERIOADA după naștere.
Baby-blues este o stare depresivă des întâlnită la femei în primele zile\săptămâni după naștere.
Baby-blues se diferă de depresia post-partum, pentru că este o stare mai puțin gravă și durează mai puțin timp, de la câteva zile la 2-3 săptămâni după naștere.
Baby-blues este cauzat, în mare parte, de marile schimbări hormonale după naștere și de la oboseala din primele zile.
Baby-blues afectează 50%-70% din femeile care nasc.
În comparație cu depresia post-partum, baby-blues este o stare pasageră normală.
Prin „normal„ vreau să spun că, baby-blues este o reacție legitimă și fiziologică la un eveniment atât de încărcat emoțional - nașterea bebelușului și nașterea Mamei.
Femeia care are baby-blues are nevoie să știe că asta e o stare pasageră, are nevoie de oameni empatici în jurul ei, de susținere psihologică și cât mai puțină presiune morală.
Baby-blues se poate caracteriza prin următoarele simptome :
Oboseală
schimbări rapide de dispoziție
Tulburări de somn (lipsa somnului nu este patologică dacă este cauzată de lucruri precum : rata de trezire a sugarului, epiziotomie, epidurală, flux de lapte și dorința de a alăpta...)
crize de plâns și tristețea
Sentimente de îndoială și teamă cu privire la copilul tău
Hipersensibilitate la critici, precum și la remarci inofensive
O reacție puternică la evenimente externe
Iritabilitate
Un sentiment de frustrare sau eșec la cel mai mic obstacol
Îndoieli cu privire la abilitățile ei de a deveni o mamă bună
Unele tulburări discrete de memorie (memorie imediată)
Hipervigilență și hiperactivitate (dar care nu durează)
Baby-blues este o perioadă de latență care ar trebui monitorizată și însoțită cu empatie din partea personalului medical și a anturajului.
Depresia post-partum corespunde la unele sau mai multe simptome depresive care durează mai mult decât 2 săptămâni după naștere.
Simptomele depresiei post-partum sunt similare unei depresii majore și aceste simptome pot fi :
· Baby blues
· Tristețe extremă
· Modificări bruște ale dispoziției
· Plâns incontrolabil
· Insomnie sau hipersomnie (somn lung și foarte frecvent)
· Pierderea poftei de mâncare sau supra-alimentare
· Iritabilitate și furie
· Dureri de cap, dureri de spate
· Oboseală extremă
· Anxietăți extreme cu privire la nou-născut sau, dimpotrivă, o lipsă de interes față de el
· Sentimentul de a nu putea avea grijă de copil sau de a nu fi o mamă bună
· Teama de moarte
· Vina pentru sentimentele tale
· Gândurile de sinucidere
· Anxietate sau panică
Ținând cont de societatea în care trăim (factori sociali și culturali), este foarte posibil ca femeile să NU raporteze în mod voluntar simptomele de depresie. Unul dintre motivele de neraportare anturajului sau medicului, ar fi faptul că femeile confundă simptomele de depresie post-partum cu efectele normale ale maternității.
Așa că medicii și alți specialiști din domeniul sănătății ar trebui să întrebe femeile despre astfel de simptome înainte și după naștere. Dar câte sunt întrebate în realitate ?
De asemenea, femeile și partenerii lor trebuie să fie informați și să recunoască simptomele depresiei.
Este bine de știut că depresia post-partum intervine, cel mai des, în primele luni după naștere, dar poate apărea și la 6-12 luni după naștere.
Conform statisticilor oficiale, de la 10% la 15% de femei suferă de depresie post-partum.
Unii specialiști consideră că, în realitate, acest număr este mai mare, pentru că nu toate femeile se adresează medicului și nu toate femeile sunt diagnosticate corect.
*Bărbații pot la fel suferi de depresie post-partum.
Nu se cunosc cauzele exacte ale depresiei post-partum. Acestea depind de la o femeie la alta. Dar există factori care pot predispune la o depresie post-partum : o depresie anterioară, predispoziția genetică, un trecut dificil, o copilărie problematică, experiențe de violență în trecut, o slabă stimă de sine, modificările hormonale în perioada post-partum, privarea de somn pentru un timp îndelungat, epuizarea fizică, izolarea femeii (mama este deseori singură cu copilul), lipsa de ajutor, alăptare dificilă, condiții de trai dificle.
Psihoza post-partum este o tulburare psihică gravă rar întâlnită (sau cel puțin rar diagnosticată), care se caracterizează prin stare de delir și cunfuzie ce poate pune în pericol atât mama cât și copilul.
Psihoza post-partum se asociază cu un risc înalt de suicid sau infanticid.
Îndată ce apar primele simptome psihotice, este esențial să vă adresați unui specialist. Rolul anturajului în acest moment este crucial, pentru că anume anturajul, partenerul, pot recunoaște simptomele psihozei post-partum. Mama, deseori, nu este capabilă să le identifice singură.
Psihoza post-partum apare brusc în cele două săptămâni de la naștere și este însoțită de o stare de delir, agitație extremă, insomnie, panică, sentiment de amenințare și pericol, confuzie în timp și spațiu.
Psihoza post-partum poate apărea la femeile fără antecedente de boală psihică sau tulburări depresive și fără semne de alarmă pe durata sarcinii.
Unele dintre simptomele psihozei post-partum pot fi :
Imposibilitatea aproape totală de a dormi sau de a se odihni
Pierderi semnificative de memorie
Agitație și panică
Alternare între starea „normală” de luciditate și halucinațiile auditive și vizuale
Halucinații auditive (aude voci) și vizuale („vede” persoane, deseori persoane decedate)
Excitare, descurajare, stare de stupoare și șoc emoțional
Confuzie în timp și spațiu
Sentimente omniprezente de incapacitate, vinovăție, dezonoare, declin, ruină
Sentimentul de a fi urmărită, amenințată
Frica de a fi ucisă, otrăvită
Nu este necesar să prezentăm toate aceste simptome pentru a ne adresa unui specialist.
Unul-două simptome din această listă este suficient pentru a bate alarma.
Burn-out parental este un sindrom care afectează părinții expuși la stresul parental cronic în absența resurselor suficiente pentru a compensa.
Burn-out parental este un sindrom diferit de un burn-out profesional (acesta fiind corelat muncii) și diferit de depresia post-partum.
Pe scurt, burnout-ul parental poate apărea de la dezechilibrul între stresul parental și resursele părintelui.
Burnout-ul parental este o tulburare care apare atunci când un părinte este supus unui stres parental în exces, fără a avea suficiente resurse pentru a compensa efectul stresului. Epuizarea parentală poate afecta astfel orice părinte care acumulează mai multe riscuri decât resurse pentru un timp prea îndelungat.
Părintele se epuizează, devine o umbră, apoi opusul părintelui care a fost și și-a dorit să fie.
Acest sindrom este încă puțin cunoscut, puțin acceptat și puțin studiat.
Unele dintre simptomele burn-out parental :
epuizarea în rolul de părinte
Această epuizare se poate manifesta la nivel emoțional - sentiment de a nu mai putea, și la nivel cognitiv sentiment de a nu mai putea gândi corect, și la nivel fizic - oboseală cronică.
lipsa de plăcere în rolul de părinte
Părintele nu mai vrea să fie în acest rol și nu primește plăcere în experiența cotidiană a rolului de mamă\tată.
distanțare afectivă\emoțională de copii (părintele nu se investește emoțional în relația cu copilul)
Părintele nu mai are energia să investească emoțional în relatie, sau cel puțin nu mai are la fel de multă energie emoțională ca de obicei. Părintele acordă mai puțină atenție la ceea ce îi spun copiii sau îi ascultă distrat, nu mai acordă (atât de mult) importanță la ceea ce trăiesc și simt copiii, nu se mai implică (atât de mult) în educația lor, nu este capabil (la fel de mult) să arate copiilor săi cât de mult îi iubește. Cu toate acestea, părintele continuă să facă ceea ce trebuie să facă (conduce copiii la școală, le pregătește mâncare, îi spală, îi culcă), dar nu mai mult de atât.
constrastul între părintele care ar fi vrut el să fie și părintele care este de fapt
Părintele nu se mai recunoaște, îi este rușine sau îi pare rău de părintele care a devenit.
Surse :
留言